Este strigătul unei generaţii, mai ales al tinerei generaţii. Dar şi motivaţia unei părţi din diaspora românească aflată într-o peregrinare prelungită prin alte ţări.
Dorinţe îndreptăţite, dar numai dorinţe. De 30 de ani, dorinţa asta a chinuit sufletele româneşti până la lepădarea de sine....
N-am reuşit "prin noi înşine" să (ne) facem "o ţară ca afară".
N-am ştiut, n-am putut, nu am vrut-orice explicaţie nu are niciun rost. Asta e situaţia!
Şi totuşi, uite că a apărut o şansă. Europa de Vest ne cadoriseşte cu resurse de peste 80 MILIARDE de € prin care putem să ne realizăm visele. Dacă adăugăm
şi alte resurse( interne şi externe) putem pune la bătaie vreo 100 MILIARDE de € în 5-6 ani prin care să ne apropiem decisiv de ţările viselor noastre. Mai precis,
după unele calcule, vom putea ajunge la aprox. 85% din pib-ul( la paritatea puterii de cumpărare) per locuitor din media Uniunii Europene, adică aproximativ la
nivelul Spaniei.
Depinde de noi să facem asta. Sper să nu dăm cu piciorul acestei şanse istorice. Mai ales că nici prin Occident nu prea mai umblă câinii cu covrigi în coadă....
Vreţi "o ţară ca afară"? Poftiţi, la muncă şi la luptă.
Şi mai ales vedeţi cum votaţi.
Dacă pierdem şi această şansă, copiii noştri vor scuipa paginile istoriei care vor povesti despre generaţia noastră care nu a ştiut/ putut/ vrut să-şi îndeplinească
misiunea istorică.
Dă-i Doamne românului mintea cea de pe urmă!
Sa incepem prin a merge la VOT!